miercuri, 31 octombrie 2012

Bosstanova



- Deseară se scobesc bostanii, Pădurene! Şi nu numai, poate vei întâlni niscaiva piţipoance întunecate pe la colţuri de pub. Să ai mare grijă pe unde umbli la noapte.
- Spinule, şi eu am visvăzut că mă preocupam cu un dovleac imens, îmi făceam un autoportret sau ceva de genul ăsta înainte să mă trezesc, dar de fapt eu nu mă pricep la scobit artistic în coajă. Mai ales că nu m-a prins ideea de helouin.
- Da? Şi cam la ce te pricepi tu, măi?
- Momentan la nimic.
- Extraordinar. Câtă lejeritate! Te admir, eşti sincer. Uite, eu am lucrat pentru tine, în timp ce tu stai şi aştepţi să te pricepi. În clip e vorba despre decalajul enervant dintre cum te vezi tu şi cum te văd ceilalţi; poate te prinzi şi vei pricepe. Ia stick-ul ăsta şi vezi ce ţi-am adus spre vedere şi luare aminte. 
Am copiat cuminţel ultima creaţie vizuală a Spinului, şi m-am uitat cu o dulce resemnare.




Spinul aştepta o reacţie de la mine, dar nu prea ştiam să zic nimic. Tensiunea dintre noi mirosea a fludor (chestia aia de scotea fum pentru ciocanul de lipit luat pe furiş de la tata din sertar), tot universul se pregătea să mă pirograveze, urma sentinţa definitivă a Spinului, eram captiv într-un covor cu răpirea din serai, eram o reamintire vagă a prezentului...


- Nu-i aşa că viaţa-i grea? Uite cum ai ajuns, faci pe marele vesel-voios dar se vede, amice, că eşti trist. Nu mai ţin smecheriile tale, bă faţă palidă. Un ortodont ar avea mult de lucru la gura şi capul tău, cu mandibula aia care numa clănţăne atât de previzibil odată cu venirea frigului.
- Spinule, ce ai?
- Mă enervezi la culme cu felul tău de a fi. De a nu fi, să fiu mai exact. Hai că vorbesc cu muma să îţi facă de deochi. Te aduce ea înapoi din Marele Hău.
- Bă nebune, lasă-mă în plata păcii mele, ce pana mea vrei. Dă-te-n fraza neamului, hai dispăroiu! Gâââţi!!


Azi e preafrumos afăriţă, nu am de gând să-mi pierd vremea cu.

marți, 23 octombrie 2012

Obişnuiam să cunosc

M-a trezit Spânacu' azi dimineaţă agitat nevoie mare, cică l-a lovit inspiraţia.
Într-adevăr nu mă aşteptam din partea lui să mai aibă şi preocupări artistice, aşa că am acceptat să îl ajut să-şi scoată la iveală mocneala.
După vreo două ore de brambureală pe note şi nervi editaţi întinşi la uscat pe balcon, am ajuns la un fel de chestie, varianta finală a moşmondelii din capul spinului.


Spinul e foarte fericit, şi am bănuiala că mai nou a dat în mintea copiilor.

- O să îţi mai dau câteva idei cât de curând, Pădureluşu' taikii!
- A, nu e nevoie my dear Spinzer, cred că îmi ajunge asta. Am treabă până vineri, nu am timp.
- Da' pe aia cu "melc melc codobelc" o mai ştii?
- Cred că da, e foarte simplă.
- Vreau să o combinăm cu Plateau de la Nirvana.
- Nu acum, serios, trebuie să plec.

Pac, am trântit ukuleleaua şi am închis lektoku', altfel nu scăpam de filmele ţeposului compozitor

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Haters weekend (parcă)

Spinul m-a găsit, chiar dacă stăteam pitit undeva prin jurul Clujului. Mă bate acum la cap să mergem deseară la Şuie Paparude în Boiler, deşi i-am spus că nu am bani , deci niciun chef de party.

- Fac eu intrarea, hai să mai vezi ce face gaşca lu' Dobrică.
- Ştiu ce fac ei, i-am urmărit pe net, Spinule.
- De parcă e acelaşi lucru. Au un album nou. Nu ştii de el.
- Ha? Păi ştiu că Bean e demult în locul lui Junkyard. Te deranjează dacă sunt nostalgic? Restecpa Subcarpaţi, nu-mi place Roa, dar Şuie pentru mine rămân ăia vechi.
- E important de fapt să ieşi prin oraş fără să sfârşeşti în şanţuri, asta e miza mea.
- Mda, minunat. Clujul n-are şanţuri secrete pentru mine, doar prea multe mari festivaluri, eventual. Vedem.










luni, 15 octombrie 2012

Exerciţii şi probleme



Vreau să găsesc soluţia simplă, cea care fuge de mine de când mă ştiu. O fi având motivele ei.
Mi-am luat şi mi-am dat timp destul, gata, pot dovedi oricui: complicaţiile nu duc nicăieri.
Mi-e ciudă uneori pe Spin pentru că văd cum trăieşte el aşa, gordian dar nu egoist.
Practic, trebuie să rezolv cât mai curând dpdv scenic câteva situaţii de viaţă, în planuri diferite; deocamdată sunt un băiat de 9 ani ce şi-a demontat maşinuţa preferată, piesă cu piesă, şi când a montat la loc totul, i-au rămas câteva piuliţe. Nu contează că maşinuţa merge mai bine, ci cum fac eu să nu mai adun tot felul de piuliţe.
"Dă cu virgulă."
Vorba asta o aud tot mai des, intuitiv cred că înseamnă acelaşi lucru, spus mai simplu.

vineri, 12 octombrie 2012

Un nou weekend extraordinar

Şi aşa, am adormit cu Spinul după ureche.
Exact înainte cu 27 de minute de a mă trezi, o voce mă certa deja. Rateu mi-am zis, la mine o ziulikă începută prost nu se mai termină ever.
- Hai trezeşte-te odată bă frecţie somnambulică, Soarele e deja de 46 de spin-suliţe pe ceriu!
- Stai să îmi termin visul, tu pune de cafea şi alarma şi mă trezesc ca deobicei, după 3 snuzuri.
- Îţi crăp io capul ăla gol plin de fiţe, ce snuzuri visezi? Hai că avem treabă azi la biserică.
- Ha? (snooze) Cum adică la biserică?
- Am glumit, trebe să mergem să verifici ceva soundsystem la biserica din Groapă. Am primit aseară un email superluminic-cetinat, de pe crengile cele mai de sus ale brazilor. Enoriaşii au făcut scandal că preotul şi cantorul se auzeau de departe, aşa ca de pe dealu' ălălalt, deşi toată lumea îi putea prinde de mânecă. Biserica aia e mică, nu-i loc nici să m-arunc pe jos, de înghesuială ce e.
La slujba respectivă, din spate s-a născut vuietul cum că e o lucrare necurată tehnica asta, cum cântă popa din două locuri deodată, şi pe 6 voci, aşa că enoriaşele acreditate cu grijitul prin incintă au oprit totul - din priza generală, nu din butonul mixerului, care aşa s-a şi ars cred.
- Aham. (snoooze)
- Şi duminică e sfânta Vineri, deci au mare nevoie să le repari sound-systemul.
- Ete na, şi dacă azi e marţi, e Belgia. Dar azi e vineri, Spinule, e meci România-Turcia, zic doi-unu pac lejer le dăm la ei acasă, meci istoric, Spinule, invadează şi românii pe turci, nu numai româncele.
- Nu fii necuviincios că te bate cuvioasa, hai sus. Cafeaua e gata, şi vezi că sor'ta pleacă după weekendu' ăsta minunat înapoi. Ai trei lamulţiani-uri foarte importante de dat, să nu uiţi că te veninez definitiv.
- Merci fructuos Spinule, nu vrei să fii secretara mea?
- Hai numa' hai... Ne vedem la Imago marţi.
- Eheeheee, am impresia că începem să ne înţelegem din nou...(snooooooze) Da' ce ai plecat aşa?

M-am ridicat brusc, mi-am dat seama singur fiind, că fetele cu care m-am trezit mai des, de-a lungul vieţii mele, au avut bunul simţ să fie armonioase la trezire. Deşi eu am fost uneori foarte nearmonios. Dar, mai nou, pentru mine e foarte important să am măcar cinaşa impresie că încep o zi minunată.
Nu ţine prea mult oricum, după ce fumez a doua ţigară obligatorie la cafea şi mă ferchezuiesc, îmi revin la luciditatea greţos-sartriană. Mai ales că uit visele, poate singurul remediu împotriva caninilor realităţii. Nu mai am răbdare să le notez, ca pe vremuri.




joi, 11 octombrie 2012

Noaptea mondială a Sănătăţii Mintale

Spinul s-a aşezat cu mine la masă. Amândoi ştiam că nu poate mânca vinete, dar i-am oferit, aşa de formă. Mi-a cerut coniac, tot aşa de formă i-am pus în pahar, şi a putut începe.
- După zi, vine noaptea sănătoşilor mintal, deci culcă-te măi gogh-ule!!
- Nu îţi înţeleg raţionamentul şi ultimul cuvânt, Spinule.
- Cei care stau treji noaptea asta vor fi mai sănătoşi la minte tot anul. Tu nu prea mai ai şanse, deci te poţi culca liniştit. Dacă apare scafandrul multicolor de care tocmai îmi povesteai, promit să te trezesc. Hai, du-te.
- Dar nu mi-e somn. Aş vrea să dorm, dar visez că sunt treaz.
- Nu mă nebuni! Stai liniştit, ia să mă scufund mai adânc în capul tău, şi te reparăm. Ca să dormi când adormi, şi să fii treaz când te ridici din pat.

Până să mă gândăcesc eu, Spinul s-a înfipt într-o microclipă după lobul urechii mele stângi. Cred că o să ado...



luni, 8 octombrie 2012

Nefiind tăiet, păduri cu greieri am

(ocupaţie, profesie, meserie)

Într-una din preumblările debutului toamnei, parcă am zărit în grabă o imagine. Co-pilotam un Duster în goană Buc-Cbu, şi pe la Braşov aşa subliminal am o impresie...hmmm.
Mai departe, mi s-a părut doar.
Dar după câteva zile, se dovedeşte reală impresia aia. Deci chiar există unu' care taie tot pentru tine, pentru mine, pentru oricine.
Dincolo de sperietura standard, m-am întrebat oare ce a fost în sufletul celui care a conceput reclama.
Cu ce îşi ocupă timpul liber. Ce vicii o fi având. Nu Ciobo Măcelaru' e cel mai terifiant, ci gândul din spate, aşa-presupusul umor incisiv mai abitir decât un satâr.



Ieri Spinul mi-a adus codul CAEN pe 2012, cu gândul că poate îmi reprofilez traiul. Om bun, el de felul lui.
Dintre toate meseriile, mi-au atras atenţia cele mai nerentabile bineînţeles. Am bifat ca potenţial coafabile pentru mine următoarele:
- frigiderist-autumnal
- neosofist
- patafizician
- crampator-mentalist
- patetic-sentimentalist
- astrolog distractiv al atenţiei secunde
- oftalolog
- butcher-senior-tester
- îndulcitor ontologic


Ca prin minunea minunilor, chiar ieri după-masă am întâlnit în plimbarea mea duminicală o specialistă în oftalologie. Din prima şi-a dat seama că sunt un pacient foarte înzestrat. Aş putea profesa o asemenea meserie foarte curând, dacă iau meditaţii intense de oftalologie. Cum eu purtam destul moloz pe inimă, nu a fost greu să-şi declanşeze primul oftat de salut. După câteva off-uri preventiv emanate, reciproc-politicoase, am ajuns la oftatul concluziv al poveştii.
Spinul mă pândea demult din tufe. Mi-a şoptit că deja suntem în lună cu R şi ar trebui să merg spre casă că e seară şi se lasă răcoarea, brumărelul.
Nu l-am luat în seamă, mi-am lăsat ego-ul să se reverse dincolo de banca unde mă calificasem, doream să devin cel mai mare oftat de pe Pământ. Aşteptam, curios să văd cum o fi să nu mai cari nicio povară în suflet. Eram foarte încordat la diafragmă, aveam plămânii umflaţi la maxim, când, ce să fie?
Spinul a oftat ironic în locul meu, a semipareză de lebădă gri. Foarte smecher. Mă ştia, eu nu pot strănuta dacă se uită cineva la mine, şi intenţionat a oftat cu o clipă jumătate înainte să îmi dau eu drumul. Mi-a furat momentul, nu mai aveam chef de nicio meserie.
Aşa am ratat marele oftat eliberator.
M-am autoînfrigurat subit, singur, pe mine însumi, mă, -mi, m-. La fel ca toţi cei dinainte, dintotdeaunaMai tare ca Burroughs în coloana lui vertebrală. Sunt mai rece ca izmenele lui Kundera; cu siguranţă acum în mintea mea e mai frig decât în subterana lui Dostoievski.
Cu gândul înapoi răsucit spre tabelul CAEN cu meseriile-brăţări-de-aur, după îndelungi ezitări azi dimineaţă am decis că în mod cert poate sunt câteva şanse posibil sigure să mă fac frigiderist autumnal. Măcar tura asta, adică până la vara viitoare, greierii mei! Nu disperaţi şi nu îngheţaţi, chiar dacă furnici nu mai sunt destule pentru noi toţi.
Astfel mi-am reamintit, cu toate catenele sănătoase, de farmacistele care ne aşteaptă zilele astea să răcim. Voi fi în primul val de cetăţeni, cei care nu ştiu să ţină cont de vreme, cei care nu cred că sfârşitul verii e atunci când se taie porcii de crăciun, tot tot tot. Mi-am amintit şi de centralele pe stand-by din casele românilor, cum le vor pune în funcţiune în perioada asta. De armatele de instalatori care aşteaptă de un an să-şi dea avizul; de profesorii universitari, de croitorii de haine de iarnă, de toţi cei care se supun ciclurilor mari din câmpia muncii. Taximetriştii, tehnicienii dentari, au mereu de lucru, de exemplu. Sau fasonatorii.

În lipsă de alte ocupaţii personale, adică în lipsă de contact cu muza, am scormonit trecutul puţin, să văd cum mai sună vechiul nou-val-de-întunerec-muzical.








luni, 1 octombrie 2012

Agonistica luminii

exactissim


Luna plină de ieri dimineaţă s-a încăpăţânat să nu mă lase să dorm, dorind să fie admirată exact în punctul ei de glorie, cerându-mi maximul de precizie în calcule nocturne şi lipsă de greşeală diurnă. Toată ziua am studiat motanii, iar noaptea am revăzut calculele. Mă consideram pregătit să admir scoborârea Lunii pe vârful dimineţii.
Pe la 3 noaptea însă, îmi intră un gând în gând. Spinul s-a întors! Simţeam că e undeva prin grădina mea, aşa că am ieşit precipitat, fără lanternă. Era lumină ca ziua. Tocmai când să calc şi eu ca omul din greşeală pe un arici, atunci m-a străfulgerat revelaţia: Luna luminează mai intens noaptea decât Soarele ziua!
Fiind o revelaţie nocturnă şi solitară, am lăsat ariciul în treburile lui, şi eu mi-am văzut de ale mele. Dar somnul, nicăieri. După un studiu de caz al luptei lumină-întuneric, şi al simetriei perfect echilibrate dintre lumina solară şi cea selenară, am observat că Spinul dispăruse, nu înainte de a-mi implanta în cap o vâjâială incredibilă.