luni, 2 februarie 2015

Pasărea Paradisului

(poem de ascultat pe repeat la căşti până termini de citit, Spinule)

Stând aici, Tu şi Eu
Stând aici, tu şi eu, briza-n Curte adie rece.
Două imagini, două forme, un gând, tu şi eu
Livada umbreşte, cântecul păsărilor ne arată secrete ale Lumii,
când ne aflăm aici, în această Grădină.
Stelele din galaxii îndepărtate vin cu privirea pe noi
Tu şi cu mine, împreună, le arătăm Luna.
Tu şi eu, fără "tu" şi "eu", suntem absolut Bucurie!
Fericiţi, liberi de cuvinte goale, cum sunt "tu" şi "eu".
Iată toate aceste Păsări-ale-Paradisului, pline de o copilărească invidie,
În timp ce în acelaşi loc, tu şi cu mine, nu avem de ales decât să râdem.
Ce e cu adevărat ciudat este acest tu şi eu, aici împreună, acum.
Deodată aici, în partea de vest şi deodată aici, în partea de est
cum am fost mereu.
Tu şi eu.

Simptomul acesta al ascultării unei melodii la infinit nu-mi dă pace. Mi se pare că altfel nici nu poate fi înţeleasă muzica. Mi-am întrebat prietenii, clar că şi ei deasemenea practică looping-ul. Obsesivitatea care te face să asculţi de 19 ori o melodie, până apare ceva care te obligă să o opreşti. Sau zile întregi în care melodia respectivă nu se mai opreşte din cap. Acesta este un simptom de o mare amploare cred. Doar nu oi avea eu un anturaj de obsesivi!




- Ba mi se pare că toţi Bogdanii şi restul prietenilor tăi sunt nişte obsedaţi.
- Hopa-popa, cine îmi tulbură dimineaţa? Nu cumva Spirtininul, cel pe nevăzute-înţepătoriu? 
- Eu şi eu. Se ştie că atragem în viaţa aceasta ceea ce nu am reuşit să înţelegem în cele dinainte, iar în cazul tău şi al prietenilor care ascultaţi tot aceiaşi melodie este evident că refuzaţi să vă concentraţi pe sănătatea voastră mentală, ci mai degrabă lăsaţi să vi se multiplice viruşii: nelinişti metafizice, angoase ascunse, eşec în a fi zen.
- Ei na. Ce le ştii tu pe toate. Mai ales despre vieţile alor mei prieteni văd că ştii multe. Eu mă pregătesc să iau ocazia spre casă, mai ai greucenii de împărţit, Spinule?
- Nu, dar vezi că timpul trece.
- Şi?
- Cum şi, măi îndobitocule? Nu ai de făcut o grămadă de chestii pe care le laşi în aer mereu?
- Nu cred că pot face altceva în afara muzicii, aşa că nu îmi pot da seama la ce te referi. Dacă nu sună fain, nu mă interesează. Şi tot ce fac încerc să fac să sune bine. De exemplu omleta asta cu brânză de burduf ar suna minunat cu nişte ciuperci şi mult pătrunjel. Totul e mai simplu decât vrei tu să mă convingi, bătrâne Spin!
- Da? Atunci cum îţi explici cucuiul ăsta din tâmpla dreaptă? Ha?
- Nu ştiu, dar tot simplu e, chiar dacă nu ştiu. Dragostea mi-e bizară. Hai dă-mi căştile că vreau să ascult în continuare melodia şi să mă duc spre ailaltă casă.